TOC este vazut, de multe ori, mai mult ca o particularitate decat ca ceea ce este cu adevarat, o tulburare psihologica si, ca orice tulburare, implica interferenta in viata persoanei care sufera de aceasta.
De aceea persoanele cu aceasta tulburare trebuie sa primeasca tratament, fie sub forma de psihoterapie, fie cu medicamente psihotrope, pentru a avea o imbunatatire semnificativa a calitatii vietii.
In acest articol ne vom uita la principalele medicamente pentru TOC , efectele lor adverse, precautiile si mecanismele care explica de ce sunt benefice pentru persoanele diagnosticate cu aceasta tulburare.
Ce este tulburarea obsesiv-compulsiva?
Tulburarea obsesiv-compulsiva (TOC) este a patra cea mai frecventa tulburare, fiind doar in spatele fobiilor, dependentelor si depresiei. Primele simptome ale acestei probleme psihologice apar deja in copilarie, agravandu-se pe masura ce individul creste. Printre cele mai notabile comportamente ale pacientilor cu aceasta tulburare regasim ritualurile, perfectionismul si maniile, comportamente care apar in momente de stres deosebit .
Desi severitatea tulburarii este foarte variabila, in functie de tipul de comportament pe care il manifesta pacientul, ca regula generala implica de obicei un grad ridicat de interferenta in viata sa. In ciuda acestui fapt, putini oameni cauta ajutor profesional si se estimeaza ca doar intre 35% si 40% dintre cei care sufera de TOC participa la terapie de bunavoie .
Avand in vedere ca TOC isi are radacinile in aspecte ale personalitatii individului care sufera de acesta, nu se poate vorbi de un tratament care sa-l „vindece” complet. De aceea, in majoritatea cazurilor, terapia are ca scop sa ajute pacientul sa obtina controlul asupra obsesiilor si compulsiunilor sale, mai degraba decat sa le elimine complet. Din acest motiv, pacientii cu tulburare trebuie sa mearga pe viata la terapie, in majoritatea cazurilor.
Cele doua cai principale de tratament pentru TOC, ambele avand dovezi stiintifice in spate, sunt psihoterapia, in special terapia cognitiv-comportamentala (CBT) si medicatia . Tratamentele alternative precum homeopatia, medicina pe baza de plante, meditatia, exercitiul sau Mindfulness, pana in prezent, nu au dovezi stiintifice adecvate care sa demonstreze o imbunatatire semnificativa a vietii pacientului, desi acest lucru nu inseamna ca aceste ultime tratamente nu ar putea fi potential terapeutice.
Medicamente pentru TOC
Exista mai multe medicamente pentru TOC, desi utilizarea lor variaza in functie de caracteristicile persoanei, de severitatea obsesiilor si compulsiunilor acesteia, de cat de eficiente au fost tratamentele anterioare si de aparitia efectelor adverse.
Antidepresive
De obicei, prima optiune de tratament este utilizarea antidepresivelor. Numele acestui grup de medicamente poate duce in mod eronat sa creada ca sunt prescrise doar pentru depresie, dar adevarul este ca ele contribuie la o stare de spirit eutimica, adica nu patologica . Deoarece TOC este o tulburare de anxietate, iar antidepresivele sunt, de asemenea, utilizate pentru acest tip de tulburare, nu este surprinzator faptul ca sunt utilizate pentru aceasta tulburare speciala.
Antidepresivele sunt medicamente care ajuta, in primul rand, la reglarea nivelului de serotonine , un neurotransmitator, din fanta sinaptica, impiedicand recaptarea si transportarea acesteia in interiorul neuronului.
Printre cei mai specializati in aceasta functie regasim Inhibitorii Selectivi ai Recaptarii Serotoninei, a caror actiune cade exclusiv asupra recaptarii acestui neurotransmitator. Aceste medicamente includ fluoxetina (Prozac), fluvoxamina, paroxetina (Paxil, Pexeva), escitalopram (Lexapro), citalopram (Celexa) si sertralina (Zoloft).
Pentru copiii care au fost diagnosticati cu TOC , cele doua medicamente antidepresive prescrise in mod obisnuit sunt sertralina, pentru cei peste 6 ani, si fluvoxamina, pentru cei peste 8 ani.
Alte antidepresive folosite pentru TOC sunt Inhibitorii recaptarii serotoninei si norepinefrinei , medicamente care, pe langa faptul ca actioneaza asupra mecanismelor de recaptare a serotoninei, intervin si in alti neurotransmitatori, in acest caz, norepinefrina. Printre medicamentele din acest grup regasim venlafaxina si mirtazapina, si se folosesc atunci cand, odata prescrise ISRS, nu au fost eficiente pentru pacient sau, pe langa TOC, prezinta si depresie.
De asemenea, este de remarcat un antidepresiv de tip triciclic folosit pentru TOC: clomipramina (Anafranil).
Printre precautiile antidepresivelor, fie ca sunt ISRS sau ISRN , constatam ca acestea nu trebuie prescrise femeilor insarcinate sau care alapteaza, varstnicilor sau celor care sufera de probleme cardiace.
Trebuie spus ca, desi majoritatea antidepresivelor sunt sigure, exista riscul ca acestea sa favorizeze aparitia gandurilor suicidare si a tentativelor de sinucidere . S-a observat ca copiii si adolescentii carora li s-au prescris aceste medicamente pot avea o crestere a ideatiei suicidare, mai ales in primele saptamani de tratament sau cand doza de medicament a fost modificata. Cu toate acestea, aceste efecte adverse sunt temporare, cu imbunatatiri semnificative pe termen lung.
Desi antidepresivele nu sunt considerate care creeaza dependenta, este posibila o anumita dependenta fizica de ele . Aceasta dependenta este diferita de ceea ce se intelege prin dependenta, dar necesita ca intreruperea tratamentului sa se faca intr-un mod programat, reducand progresiv dozele in loc sa se opreasca brusc tratamentul. Daca faceti acest lucru, este posibil ca persoana sa prezinte simptome de sevraj, care este cunoscut sub numele de sindrom de intrerupere.
Antipsihotice
Un alt grup de medicamente utilizate pentru tratarea medicala a TOC sunt antipsihoticele. Aceste medicamente nu sunt utilizate separat, ci in combinatie cu ISRS , deoarece isi imbunatatesc efectele terapeutice, reducand semnificativ simptomele tulburarii.
Printre cele mai utilizate pe scara larga sunt risperidona (Risperdal), haloperidol (Haldol), olanzapina (Zyprexa), quetiapina (Seroquel) si aripiprazolul (Abilify).
Alte medicamente
Utilizarea mai multor medicamente alternative este in prezent investigata, in special a celor care intervin pe caile glutamatergice ale creierului. Cele mai studiate sunt memantina (Namenda), topiramatul (Topamax) si riluzolul (Rilutek) .